În 1947, lui Celan îi apar primele poezii, inclusiv celebrul poem Fuga morții, în traducerea lui Petre Solomon (cu titlul Tangoul morții). Lui Celan, Bucureștiul îi alimentează sentimente ambivalente: pe de o parte fascinația față de o capitală culturală, pe de altă parte însingurarea din cauza limbii materne – germana –, care, mai ales după război, nu părea a promite vreun debușeu literar. Chiar și așa, în revista Agora editată de Ion Caraion și Virgil Ierunca îi apar trei poeme în germană, iar Alfred Margul-Sperber îi trimite grupajele de versuri redacțiilor din Viena sau Salzburg, recomandându-l prietenilor săi, fără prea mult succes însă.