Cititul – și nici măcar publicatul – nu mă mai bucură.
Scrisoare către Ilse Aichinger, Paris, 31.12.1960
Deja în 1949, Celan căutase cu ardoare, la sfatul lui Alfred Margul-Sperber, să intre în contact cu cuplul Claire și Yvan Goll. Acestuia din urmă îi traduce, înainte și după moartea survenită în 1950, mai multe poezii. Avea să fie cea mai nefastă întâlnire din viața poetului. Începând cu 1960, Claire Goll îl acuză pe Celan de plagiat. Scandalul se extinde printr-o campanie de presă bine orchestrată, ceea ce-i provoacă lui Celan, încet, dar sigur, o deteriorare a stării psihice, hrănindu-i dezgustul literar și slăbindu-i voința de a trăi.