După atacarea Uniunii Sovietice de către trupele hitleriste, în 1941, și odată cu intrarea României în război alături de Germania, Bucovina natală este cuprinsă de teroarea nazistă. În Cernăuți se ridică un ghetou. Celan este martor la deportarea părinților (întâi în lagărul Mihailowka, Transnistria, apoi la Krasnopolka, Ucraina), el însuși fiind internat în tabăra de muncă de la Tăbărăști, Buzău. În toamna/ iarna anului 1942 primește vestea morții părinților, tatăl de tifos, mama cel mai probabil împușcată în cap. Din acest moment, Celan, care supraviețuise, dezvoltă sentimente de vinovăție din ce în ce mai acute. Poemele sale cultivă obsesiv tema morții, iar figura mamei este invocată recurent.
Stradă din Cernăuți după bombardamentele din 1941, Sursa: Freiburg State Archives W 134 No. 031845d / fotograf: Willy Pragher