În 1945, Celan se mută la București, unde traduce din rusă, franceză sau engleză, fiind redactor al editurii Cartea Rusă. Poetul Alfred Margul-Sperber devine mentorul tânărului Celan. Din aceeași perioadă datează și prieteniile trainice cu Petre Solomon sau cu Nina Cassian. Celan își schimbă deseori domiciliul bucureștean – printre altele locuind la un demisol din strada Intrarea Bitolia –, dar, în ciuda boemei și a vitalismului social, rănile războiului nu se vindecă. Unele din poeziile acestei perioade, toate de factură elegiacă, vor rămâne uitate în arhiva Sperber, fiind redescoperite și publicate ca inedite abia în 1977, de George Guțu.